Se spune (si daca nu se spune, asa m-am gandit eu) ca fiecare suporta consecintele actiunilor si faptelor sale. O recompensa pentru cele bune, o pedeapsa pentru cele reprobabile. Si aceste consecinte pot sa fie imediate sau sa apara in timp.
O intrebare care m-a determinat sa ma gandesc la subiectul acesta este una care o auzim destul de des: “de ce mi se intampla tocmai mie asta?”
Si este ciudat ca nu o auzim niciodata atunci cand stim ca meritam ceva pedeapsa. De exemplu, daca-ti insusesti bunurile altuia si esti prins de “militieni” cu matza-n sac nu o sa te minunezi daca te trimit la mititica. In schimb, daca scapi nepedepsit si, peste ani, iti vine pedeapsa, te intrebi “de ce tocmai mie?” (fiindca evident nu poti sa faci legatura intre o boacana a trecutului si o pedeapsa actuala; si iti muncesti creierul si, de cele mai multe ori, ramai cu impresia ca esti oropsit al sortii, si nu ca ai fi gresit tu cu ceva). Si cred cu convingere ca lucrurile “se regleaza” in felul acesta.
Si sunt doua lucruri pe care le putem face:
1. Sa ne gandim de doua ori inainte de a face o boacana (daca nu pentru un scop nobil, macar sa scapam cat mai mult de “de ce tocmai mie mi se intampla asta?”)
2. Sa ne asumam responsabilitatea pentru deciziile si faptele noastre (vorba aia, “be a man!”).
… si da, lucrurile nu sunt chiar atat de simple (Biblia vorbeste despre copiii care platesc/sufera pentru pacatele parintilor) dar este si acesta un inceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu